Cu suspendare

N-aş fi bănuit că să-ţi începi ziua la un pahar de vorbă cu un procuror poate să-ţi provoace crize de râs. Acum două săptămâni, pe când încercam să ne dregem la un restaurant prin Oradea şi mă minunam de ce-mi povesteau noii prieteni, “căpătaţi” cu o seară înainte, despre cum am pierdut eu lupta cu Bahus şi m-am lăsat dus de val, am auzit povestea unor infractori despre care dacă ar stii Sergiu Nicolaecu… am avea şi noi cu ce ne lăuda în lumea cinematografiei. Scenariile sunt savuroase! Unde mai pui că’s cazuri reale.

Azi doar una scurtă că n-am timp, dar promit să revin cu subiectul ăsta.

Poveste reală din sala de judecată.

În sală mai mulţi pârâţi, reclamanţi sau presupuşi infractori îşi aşteaptă rândul la “dreaptă judecată” cu speranţa în suflet.

Un ţigan care-şi aşteaptă rândul, trage cu urechea la sentinţa acordată celui din faţă lui. 3 ani de închisoare pt mai multe furturi mărunte (porci, găini, etc.) şi terorizarea unui sat întreg.

îi vine şi lui rândul. Explică cum găina de-o furase (pt asta era acolo) îi sărise în curte… şi era şi bolnavă… şi că puradeii lui n-aveau ce mânca… şi că o să-i dea înapoi vecinului 3 găini… 5 găini… câte o vrea el, numai să-l ierte.

Procurorul apucă să-i spună că oricum o să-i dea cu suspundare. Moment în care pe bastinasu’ nostru îl apucă tremuratul, i se citeşte disperarea în ochi şi cu glas pierdut inceraca să obţină clemenţă: “Domnu’ Procuror, dar nu se poate… lui ăla că a furat atât şi a nenorocit un sat întreg i-aţi dat 3 ani şi pe mine vreţi să mă spunzuraţi?!?”