De mâine mă apuc!
Articol scris de Criss
Când eram mică debordam de un entuziasm pisicit în aşteptarea evenimentelor pe care le consideram importante la acea vreme: Crăciunul, vacanţa de primăvară, excursia la Peleş, ziua de naştere a vreunui coleg, tabăra de vară etc…Acum că m-am facut mare, sau cel puţin aşa cred, constat cu stupoare că îmi trăiesc viaţa la acelaşi mod, adică în aşteptare…doar evenimentele s-au schimbat, şi nici măcar acestea într-o foarte mare măsură. Observ că viaţa mea şi a multor oameni în general se desfăşoară ca un şir de evenimente care topesc prin neimportanţă perioadele dintre ele. Cât de logic e să trăim aşa? Cât de logic este să ne petrecem ~350 de zile dintr-un an în aşteptarea unor evenimente care însumate numără ~15 zile? Acest homo sapiens sapiens, acest zoon politikon, această maşinărie biologică înzestrată cu intelect, care pretindem a fi, îşi iroseşte viaţa într-o aşteptare, plafonare, monotonie permanentă (cum bine zicea o reclamă: birou-pat, pat-birou).
Veşnic aşteptăm ceva….probabil para mălăiaţă. Câte lucruri nu aţi început de mâine, sau de luni, sau de săptămână viitoare? Asta până când mâine s-a transformat în poimâine, luni în marţi şi săptămâna viitoare în şi mai viitoare. „De mâine merg la sală, de luni mă las de fumat, de săptămâna viitoare trec la dietă! Acum nu pot să fac X lucru pentru că trec printr-o perioadă mai aglomerată, sunt foarte ocupat/ă săptămâna asta, aştept să treacă sesiunea, auditul, weekend-ul, VIAŢA”…Deseori ne compalcem într-o delăsare care face ca viaţa noastră să facă saltul de la „a petrece timpul” la „a pierde timpul”. Acum să nu vă imaginaţi că pledez drept lozincă pentru „Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi!”, dar totuşi nici pentru „Dacă nu s-a rezolvat în trei zile de la sine, atunci nu mai are rost să mă apuc!”.
Când eram mici erau atâtea lucruri pe care spuneam că o să le facem când o să fim mari…ce s-o fi întâmplat cu ele? Le-om fi dat ERASE de pe STICK-ul nostru cotidian sau DELETE din folderul cu VISE şi DORINŢE? Propun să dăm un RESTORE din RECYCLE BIN şi să ne începem anul făcând ceva ce tot amânăm de mult timp! Sigur ai şi tu aşa ceva…eu, spre exemplu, am tot spus că „de mâine” o să încep să scriu pe acest blog, ei bine am început de azi! Tu ce o să faci azi? Ce planuri ai? Fă-ţi un TO DO LIST pentru anul ăsta şi împarte-l cu noi, poate ne motivăm / impulsionăm unii pe alţii!
PS.1. Eu, din lista mea, am făcut deja 3 lucruri pe anul ăsta: m-am lăsat de fumat, m-am apucat de scris şi am riscat (nu spun ce…pur şi simplu am riscat).
PS.2. Celor care nu l-au văzut deja, le recomand cu căldură filmul The Bucket List cu Jack Nicholson şi Morgan Freeman.
Articole asemănătoare:
- Mâine suntem la Razvan & Dani
- Un video atât de ciudat încât n-am putut să mă abțin…
- Weekend de răsfăţ, planuri de viitor şi dureri de şale
- Gata, mă pun pe exerciţii, am zis!
- O braziliancă de 30 de ani, arată ca un copil de 9 luni
Mâine între 8 şi 10 aveţi ocazia să (re)vedeţi parte din tru…
și l-am postat …
Weekend-ul ăsta mi-am luat mândra de o aripioară şi am fugit…
…pe cuvânt că mă apuc. M-a ambiţionat ăsta. În februarie 2…
Cazul ei te duce automat cu gândul la filmul The Curious Cas…
January 18th, 2010 la 1:58 pm
foarte frumos scris si motivant!
profunda exprimarea asta cu “asteptam 350 de zile celelalte 15″… si totusi, desi nu se aplica la toti (o prietena de-a mea care a venit din SUA pe vreo 3 luni la noi a zis: I think everyday is a holiday here, people just choose which ones to celebrate) este adevarata. proabil lumea e mult prea mult influentata de negativismul de la TV. eu personal nu m-am mai uitat la TV/stiri de ani de zile. vad viata mai roz decat “your average romanian”! tin foarte mult la comunicarea cu prietenii… pt ca vad, cu regret, lumea din jur care sufera exact de ceea ce zici tu… viata de om matur este plictisitoare, inhibata, fara vise si demotivanta.
cu totii avem lucruri care le lasam balta conform vorbei: nu lasa pe maine… lasa pe poimaine. nu am un to do list, desi ar fi timpul… multumesc!
iti doresc mult succes in continuare la bloguit
January 18th, 2010 la 2:34 pm
pana sa citesc ce ai scris imi tot spuneam ca de maine nu mai intru pe neuronu.ro dar acum gata … m-am hotarat … incep de azi
)
lasand gluma la o parte … imi place articolul tau si imi da de gandit !
January 18th, 2010 la 3:20 pm
Bravo Cris! Imi place articolul si in proportie de 90% ai dreptate. Amanam pe maine lucrurile pe care le putem face azi de aceea eu mi-am promis ca in acest an am sa-mi indeplinesc niste vise mai vechi, niste dorinte…se pare ca sunt pe drumul cel bun
January 18th, 2010 la 5:57 pm
‘ce ca: atunci cand esti mic, mori de nerabdare sa devii mare, cresti un pic si mori de nerabdare sa termini scoala, mori de nerabdare sa fii pe banii tai, mori de nerabdare sa te pensionezi, mori…
Da, Bucket list trait zilnic.
January 18th, 2010 la 8:21 pm
Nu vreau sa fiu misogin!, dar Doamne cat de bine recunosc 99% din femeile pe care le cunosc in inceputul articolului. Incredibil de bine ai putut sa descri. Toate se plictisesc din cauza ca asteapta habar n-au ce, in timp ce ar putea sa faca atat de multe lucruri. In rest stai linistita ca sunt si barbati exact la fel.
Ma bucur ca ai reusit sa iesi din starea vegetativa sau macar sa realizezi ca te afli in aceasta stare. Sper sa faci lucruri minunate cu viata ta si nu mai astepti “habar n-ai ce”.
P.S. si eu m-am lasat de fumat anul asta dupa 10 ani.
January 18th, 2010 la 9:48 pm
Ma intreb” Cand devii mare? Cand hotarasti sa fii mare? Cand te plictisesti de monotonia vietii? De cate ori nu v-ati insusit trairile, religia si viata altora fara sa va dati seama?”
Ma numar printre oamenii care au trait la maxim cam jumatate din viata “de Apoi”, am experimentat diverse stari (fara sa ma droghez), am creat situatii …
Toate acestea m-au facut FERICIT, pentru ca mi-am dat seama CA POT.
Ne e frica de noi insine?
Intotdeauna dupa ce ai bifat dorintele, neimplinirile de la un moment dat cu siguranta va mai aparea o lista, si inca una…
Viata e frumoasa si o poti face si mai frumoasa, TRAIND!
Cand esti mic totul are dimensiuni fantastice. Iti faci o lista … de exemplu cand voi fi mare voi mergi cu motocicleta cu 200 de km/h.Super tare! Ajungi mare, iti cumperi motocicleta, te dai cu 200km/h , cazi si printr-o minune supravietuiesti, dar ai bifat din lista ce ti-ai dorit in copilarie. Brusc iti dai seama ca traiesti intr-un alt univers, alte prioritati, … vrei sa mergi cu iubita in parc, dar nu poti, ceva te retine e urmatorul punct din lista ta care trebuie bifat. Iti doresti sa fii Mare ca sa traiesti frustrarile copilariei?
Important e sa stii sa traiesti, sa dai importanta lucrurilor, situatiilor si mai ales persoanelor dragi din jurul tau.S-ar putea ca maine sa nu le mai ai.
Maine imi doresc sa fiu un ignorant al destinului, ceea ce va doresc si dumneavoastra dragi supravietuitori ai zilei de …maine!
January 19th, 2010 la 12:30 am
acelasi zeevicoo, la fel de genial!
January 19th, 2010 la 11:42 am
@zeevicoo
un proverb al “masonilor” spune : cine stie nu vorbeste, cine vorbeste nu stie. Vin cu aceasta completare pentru ca vad in comentariul tau elemente din comentariul meu (lipsa de originalitate?) In sensul asta pot spune ca forma “zen” a comentariului meu nu trebuie coafata : cand sa-ti dai seama ca te-ai grabit catre moarte, mori.
De ce te lauzi cu “starile”? Vrei clientela?
January 19th, 2010 la 8:49 pm
“Cu cat omul gandeste mai putin, cu atat vorbeste mai mult”.
Nu te cunosc “gigelgigelutza”, dar mesajul tau este indreptat catre latura materiala a vietii.
Mesajul meu nu iti este adresat din moment ce nu te-ai regasit si nu l-ai inteles.
In ceea ce priveste clientela imi rezerv dreptul de a mi-o alege!
Ca sa inchei in “spiritul” observatiilor tale voi incheia cu un proverb: “Multi vorbesc ca marea si viata lor e un desert!” …
January 19th, 2010 la 9:04 pm
Pentru Cristiana: “Invata sa-ti scrii durerile pe nisip si bucuriile pe stanca”.
Astept cat mai curind sa citesc aceasta “stanca” .
January 19th, 2010 la 9:37 pm
Filmul e genial, vi-l recomand si eu. Si criss e la fel, vad ca are talent la scris…
criss
luam un s si il punem in fata si iese
scris
January 20th, 2010 la 4:47 pm
foarte adevarat criss
traim ori in trecut…ori in viitor, si pierdem prezentul(clipa)…constant
January 20th, 2010 la 8:52 pm
mai ma bucur ca am dat de ”articolul” tau despre pierdut timpul…ma regasesc pe aici..desi mi-e cam nasol asa sa recunosc..dar mi-ai dat de gandit..multzam de ”atentionare”!!:))si bafta la ”to do list”…
January 22nd, 2010 la 8:37 pm
Da….traim pe langa viata si nu mai ajungem sa ne bucuram de micile nimicuri la care altadata radeam in hohote. Si eu mi-am facu o lista de rezolvat…inca nu m-am apucat de ea….insa mi-am propus ca anul acesta sa castig ( nu stiu de unde ) 1 mil de euro, pe care ii voi cheltui…cum se cuvine…deja am si facut imparteala.
Super articol, oricum, sa mai scrii…e revigorant.
January 24th, 2010 la 2:33 pm
…ma tot balbai in minte sa scriu ceva si iata:
in primul rand cred ca faci ceva cu viata ta atunci cand ai cu cine sa o imparti (a se intelege ca iubesti), in rest, parerea mea e ca in jurul nostru e multe si nu intelegem nimic. de ex: ce mare rahat poti sa faci dupa ce te lasi de tigari, te apuci de sala, nu mai spun ca faci 4 ani o fac de kk ca sa ai un job “asigurat”, te duci zi d zi la jobul asta sperand ca Barbosu’ o sa-ti faca ziua mai buna cumva sau k diseara vine si frumoasa din padurea adormita la o cafea sau bere sau tuica, dupa caz.
Ce mare lucru aveti impresia ca putem face?
Eu unul nu traiesc in wonderland, nu ca nu as vrea, dar exista niste probleme care se rezolva mergand la serviciu, si dupa ce mergi acolo, in locul ala urat de toti, nu tot timpul mai ai chef sa TRAIESTI…
stiu ca sunt multe de zis si comentat, sper sa nu intelegeti ca sunt vreun pesimist sau radical, pur si simplu cres ca TRAITUL VIETII E STRANS LEGAT DE A AVEA PE CINEVA CU CARE SA IMPARTI SI RELE SI BUNE, hai k mi-a iesit si un cliseu :p
Sal
August 23rd, 2011 la 3:04 pm
Televizorul si Internetul sunt principalele motive pentru care o tot taraganam asa, tot amanand totul pe mai tarziu. Din niste animale sociale, care ar trebui sa caute interactiunea reala cu alte persoana, am ajuns niste soareci de birou. De ce sa ies in parc cu rolele, sa alerg sau pur si simplu sa ma plimb, cand pot sa stau pe net?
Nu prea stim ce se-ntampla, avem impresia ca timpul trece prea repede si nu avem timp sa mai facem nimic, insa asta se intampla tocmai pentru ca amanam mereu totul si astfel traim fie in viitor, fie in trecut, niciodata in prezent. Cand vom fi capabili sa traim in prezent si sa ne bucuram de o simpla adiere de vant printre copaci sau de o ploaie torentiala din fata careia fug toti de parca i-ar topi, atunci vom fi capabili sa facem (si) ceea ce ne place, atunci cand ne place. Fara amanari, fara prea multe planuri, pur si simplu.