Am și eu un defect – îți dai seama ce modest am fost la faza asta, nu? – nu prea citesc bloguri românești. Nu pt că nu vreau sau că aș avea preconcepții. Pur și simplu nu am timp. Cu toate astea, din când în când, foooarte rar, mai arunc un ochi la Cabral pe blog, pt că e cam singurul care mă prinde. Am avut momente în care m-am ofiticat că a apucat să scrie înaintea mea despre teme pe care vroiam să le abordez și eu și a făcut-o fix în direcția în care aș fi mers eu, alteori doar m-am bucurat să văd că are chestii despre care vorbesc su eu în show-ul meu. Cu alte cuvinte, suntem pe aceeași lungime de undă.
N-aș fi pus link-ul, către el pt că n-aș vrea să crezi că-l pup în cur pe omu’ negru. Nu e cazul. Doar că mi-a plăcut articolul asta…
Când e prea mult ce faci pentru iubitul sau iubita ta?
Atunci când n-ai o relație râvnești după ea. Îi vezi pupându-se pe stradă, la mall, prin pozele din reviste… te apucă așa o disperare și-o senzație de gol de-ți vine să-ți iei câmpii.
Și-ți spui – când ai curaj să vorbești cu tine – că atunci când vei ajunge să te lipești de cineva că vei fi dedicată și fericită. Și băieții la fel, doar că ei n-o pun așa în cuvinte… și băieții își promit cele mai frumoase momente pentru atunci când vor fi găsit o fată ca lumea.
Și-ajungi să cunoști o persoană mișto, începeți să ieșiți, vă obișnuiți unul cu celălalt, începeți să vă cunoașteți, începeți să deveniți fericiți. Și fericirea asta dureaza… cât durează.
Și de la un moment dat [Continuarea articolului pe blogul lui]