Neuronu

Articol scris de Catalin Bordea

Chelesc. Încet şi sigur. Nu mă deranjează foarte tare, chiar m-am obişnuit cu idea şi cred că o să îmi stea şi bine. Nu fiţi invidioşi că nu e un lucru chiar aşa de minunata€¦pur şi simplu părul tău îşi bagă picioarele în tine şi pleacă iar frizerul are din ce în ce mai multe glume proaste cu tine şi se strică de râs când te vede.

M-am gândit foarte mult la treaba asta şi am ajuns la concluzia că atâta timp cât nu eşti foarte complexat de un lucru acel lucru nu devine atât de important pentru tine şi cei din jurul tău. Era o întrebare care suna aşa “€œCe contează cel mai mult, aspectul fizic sau caracterul unui om?” şi foarte multă lumea- în special femeile- spun că nu contează altceva decât caracterul acelui om sau cum se mai zice a€œconteaza ce are inauntru”.

Sincer cred că e o mare prostie, adică nu cred că cineva nu este atras de un aspect fizic plăcut în aceiaşi măsură cât îl atrage un character minunat. Sunt oameni frumoşi pe lumea asta pe care îi urateste un caracter murdar şi sunt oameni urâţi care nu au şansa să îşi arate caracterul minunat pentru că nimeni nu îi vrea în preajmă.

Oamneii care au câte un defect au găsit până la urmă câte o explicaţie pentru acel defect, adică ăla cu nasul foarte mare o să zică că are puţa mare, ăla cu chelie o să zică că e deştept însă ăla prost nu prea are ce să mai zică. Am întrebat odată o persoană care arată foarte bine ce e ăla oximoron şi mi-a răspuns că nu a fost prea bună la matematică.
Şi la final vă întreb pe voi “ce contează cel mai tare, cum arăţi sau cum gândeşti?”

Cu real interes, Cătălin

…nu, nu a fost ziua lui acum recent. A fost tocmai în decembrie, dar abia acum mi-am luat şi eu o sculă de calculator cu care să pot să descarc şi să editez ce am filmat pe unde am umblat. Şi cel mai probabil o să tot postez filmări cu noi de acum în colo. Nu că ar interesa , neapărat, pe cineva, dar noi le punem oricum! Chestie de comoditate, dacă vrei să le vezi oricând şi de oriunde, le pui pe net! Plus că s-ar mai putea amuza şi alţii pe seama ta! Prima mostră de filmuleţ marca Showtime …

Articol scris de Catalin Bordea

Tot ce am să scriu aici nu este nimic altceva decât un manifest în urma căruia s-ar putea să fiu acuzat de misoginism şi proastă educaţie. Am să scriu despre femeia secolului XXI. E mult spus FEMEIA pentru că lucruri ca naturaleţe, senzualitate şi firesc s-au pierdut demult.  În încercarea lor de a fi “femei adevărate” şi de a se transforma în “dive”, nu care cumva şi-au pierdut feminitatea? Vor să facă tot ce fac bărbaţii (şi unele chiar fac), dar să fie privite în continuare ca nişte fiinţe drăgălaşe care trebuie ocrotite, de aceea îşi iau această imagine de tipă sensibilă, sclifosita şi plictisită la maxim.
Unde au dispărut femeile sfioase, care aşteptau să faci tu primul pas şi care erau mai greu de cucerit decât o fortăreaţa valaha de acum o jumătate de mileniu?
Unde au dispărut femeile care apreciau o poezie de Minulescu şi un trandafir dăruit cu sfială de un flăcău îndrăgostit?
Eu lucrez de ceva timp că director de casting şi am căutat o fata simplă  care să exprime  inocenţa şi căldura pentru un proiect destul de important si nu am găsit. În schimb am dat peste o grămadă de femei impopotonate, tunate din cap până în picioare şi care s-ar putea să fi exprimat inocenţa doar atunci când se întâlneau cu BAROSANUL lor de 50 de ani ca să le dea cheile de la Q7.
E pacat! Si va mai rog eu o chestie,nu mai purtaţi tricouri cu a “GOT DICK?”, “PORN STAR” şi “I SUCK”  că s-ar putea ca unii oameni să înţeleagă greşit sau sa o ia pe bune.
În încheiere vreau să va spun că sunt alături de mamele care şi-au pierdut fetele prin Japonia şi Italia şi să le spun că “unde-s multe, puterea creşte şi …peştele e multumit”.
Cu stimă, Cătălin

Articol scris de Catalin Bordea

Campania asta electorală a transformat România într-un mare afiş alectoral. Peste tot, chiar şi în cel mai mic cătun ascuns undeva în munţi sunt afişe cu cei care îşi doresc din tot sufletul să ajungă primari sau consilieri. Dacă ar fi putut şi-ar fi pus afişul şi pe indicatoarele rutiere, pe sutană preotului sau pe ursii care vin să mănânce de la ghenă în Braşov.

Nimic nu îi poate opri să se facă văzuţi sau auziţi. Pe unul din candidatii din Cheveresul Mare (Timiş) îl cheamă Muia Marcel şi asta e pe bune …chiar aşa îl cheamă şi asta nu é un motiv ca omul să nu îşi urmeze visul. Deci é posibil ca pe fotoliul primarului să stea…Muia iar dacă vreun sătean o să se supere pe un altul că i-a luat o capra sau mai ştiu eu ce acel sătean o să îşi rezolve treabă cu …Muia.

Un alt aspirant la fotoliul de primar este Vasile Labă, care se vrea şef peste locuitorii din Bistriţa Bargaului. El are chiar şi lozinci serioase pentru alegători, printre ele regasindu-se: ‘Se pot bază pe Labă’ sau ‘Aveti încredere în Labă‘.

Deci dacă stăm bine să ne gândim Vanghelie sau Oprescu deja nu mai au nici un farmec aşa că eu zic să votăm cu toţii Muia sau de ce nu …Laba

Articol scris de Catalin Bordea

În ziua de azi turele cu bolidul prin cartier la ore târzii sunt o etapă a ritualului de seducţie practicat de cocalar pe lângă dulcea lui aleasă. El ştie că nu é neapărată nevoie ca maşina lui să fie ultimul răcnet, cu condiţia să aibă o marcă respectată. Un Audi vechi dar care face un zgomot de îl trezeşte şi pe bunicu din mormânt, é preferabil unui Fiat nou-nouţ …dar tăcut.

Trecute sunt zilele când cavalerul îşi îmboldea murgul spre castelul unde tânără serafica aştepta scara de mătase şi odată cu ea libertatea alături de iubitul ei.Iar dacă pe atunci cavalerul îndrăgostit îşi cânta iubirea sub geamul alesei, la ora actuală lucrurile se rezolvă mai simplu şi mai eficace. În ce fel??? Cu ajutorul CLAXONULUI. Un obiect mic dar vital în împrejurări de acest tip.

Cocalarul care vrea să îşi scoată gagică în oraş cu maşina acţionează cu minim de efort şi mizează pe rezultate rapide. Ajuns la scara blocului, cu manelele duduind în boxe el claxonează de trei ori scurt ceea ce s-ar traduce prin:”Hai fă, bagă viteză şi mişcă basul jos”. Cum ea încă nu aude pentru că poate é distrasă de ultima pagină din “Crimă şi Pedeapsă” cocalarul nostru îşi propteste podul palmei pe claxon sfâşiind blocul cu tot cu oameni în el. Sunt sigur că va gândiţi- şi eu m-am gândit-dacă are telefon de ce oare nu îl foloseşte însă asta ar însemna consumarea inutilă a unui impuls şi cocalarul nostru é cumpătat şi pragmatic. El dictează regulile jocului pentru că ale lui sunt maşina şi portofelul iar gagica care are tupeul să nu coboare în 3 minute poate să rămână dracu în casă că vorba aia :”Un tip finuţ cu Audi şi cu mălai găseşte oricând pe alta”.

… este invitat şi Bordea. Aşa că toate fanele lui Gianny cu lipici sunt aşteptate în faţa “micilor ecrane” (imi place expresia asta) pt a urmării evoluţia celui mai sexy şi cu început de chelie, membru al trupei Showtime. Vedeta Protv scrie şi aici pe  blog şi vă este cunoscut vouă din seria: Bordea – durul de la birt!  Iar cei care ne ştiu din spectacolele de stand-up comedy, cu siguranţă şi-l aduc aminte pe moldoveanu’ de la Botoşani!

Vizionare plăcută!

Baia Mare… seara târziu…la McDrive… nimerim cea mai acră vânzătoare din reţeaua asta americană… urâtă şi total neprietenoasă… Cristi are un fuseu de inteligenţă şi vrea să o mai inbuneze…”Eşti drăguţă! Cu ce te ocupi?”

În Baia Mare un canditat la primărie a găsit cel mai “inspirat” slogan: “Hai să facem Baia Mare!” Asta pe bune că nu prea ştii cum să o iei! Ca şi cum ar zice Oprescu “Hai să facem Bucureşti!” Ori stă el într-o garsonieră cu baia mică şi s-a săturat. Oricum să-i spună cineva că Baia Mare există deja, deci candidatura lui nu mai e de actualitate. Bordea se gândea cum ar sună asta în Botoşani. “Hai să facem Bot!” (bugetu’ mic la Botoşani, n-au ăştia bani de toate literele)

Bordea revine cu atitudinea lui dur! Acelaşi maieu de rockstar… într-un sat de lângă Cluj…pe înserat… afară miroase a furtună, e înnorat şi urât…intrăm în birtu’ local…consumatorii de o cinzeacă la 6 mii ne măsurau din cap până în picioare… pe fundal ultimul album al lui copilu de aur… bănuiesc… cel mai luat în vizor e Bordea, că deh, el chiar arată ameninţător… îi sună telefonu’…răspunde:”Ai ajuns? Ai luat pistolu’?” … brusc, se face o linişte mormântală…muzica se opreşte…se mai aud doar greierii care cu glas tremurând, vor parcă să prevestească prăpădul ce urmeaza …Bordea:”Ok. te duci la ăla acasă şi intri peste el. Vezi, nu-l omori! Îl chinui, că nu ai gloanţe!…hai mă suni după aia şi îţi spun ce tre să faci!” …tot el:”Leonid, şi-a tras Call of Juarez şi mă stresează!“

Articol scris de Catalin Bordea

Sunt oameni pe lumea asta care citesc foarte mult şi îţi face plăcere să vorbeşti cu ei. Sunt oameni care pictează şi îţi bucură ochiul şi sufletul. Sunt oameni care fac teatru şi te uimesc prin dăruire şi talent. Sunt oameni- puţini în România- care fac stand-up şi te trimit acasă cu zâmbetul pe buze. Sunt oameni care ascultă manele şi trezesc în tine instincete ucigaşe….sunt oameni şi oameni. Însă sunt unii oameni care pur şi simplu….joacă World of Warcraft… zile întregi… luni întregi nu fac altceva decât se piardă cu totul în această lumea imaginară. E ca un drog, unul care te face să pierzi contactul cu realitatea şi să trăieşti prin personajul creat în acest joc.

WOW în unele cazuri creează o depententa soră cu nebunia. Imaginaţi-vă că pe 11 Ianuarie 2007 numărul de jucători care plătesc ”taxa lunară” şi populează această lume a trecut de 8 milioane şi e în continuua creştere. Este un joc care nu se termină niciodată, cei de la Blizzard aducând mereu elemente noi, personaje noi şi multe alte update-uri care să îţi alimenteze dependenţa şi să te ţină pironit în faţă calculatorului.

Este făcut în aşa fel încât te pierzi cu totul în lumea creeata de ei şi practic uiţi sau nu te mai interesează atât de tare lumea reală în care trăieşti.

Auzisem la ştiri că doi părinţi şi-au încuiat cei trei copii în debara pentru că îi deranjau de la joc şi au uitat de ei vreo cinci zile timp în care aceştia au murit…că ..de’…nu erau nici paladini, nici elfi, shamani, sau orci..erau pur şi simplu oameni

Eu am un prieten pe care nu îl mai văzusem de vreo 2 luni şi mă întrebăm unde e, de ce nu mai vine la şcoală, de ce nu mai dă nici un semn de viaţă. Într-un final m-am dus la el acasă şi l-am găsit înconjurat de pachete goale de ţigări, sticle de Cola, resturi de Pizza şi mâncare Fast-food, foarte slăbit şi… jucându-se World of Warcraft. Nici măcar nu a realizat prea bine cine eram, m-a privit ca pe un intrus şi …a continuat să se joace. Nu am putu să discut prea multe cu el pentru că dacă se supără îmi dădea ”vraja” şi mă ignora total.

Acest gen de joc tinde să creeze dependenţă prin însăşi natura sa, asigurând unor oameni un fals sentiment de siguranţă şi împlinire. În acest spaţiu virtual unii îşi creează o imagine falsă, una mai bună decât au în viaţă de zi cu zi iar Worl of Warcraft nu este un simplu joc, este o întreagă LUME alternativă, este o pauză dată vieţii reale şi îşi construieşte falsa realitate prin cât mai multe detalii cu putinţă.

Mie personal îmi place să interactionez cu oameni cât mai reali cu putinţă, să îi iau şi cu rele şi cu bune, să simt că trăiesc chiar dacă am defecte şi neajunsuri umane , iar în ceea ce priveşte jocurile pe calculator îmi plac ce le care se termină la un momentdat şi care sunt făcute strict să mă distreze şi nu să mă distragă de la ce e real şi frumos în jurul meu.

Dar ăsta sunt eu…ce să fac dacă îmi plac mai mult moldovencele decât Trollii.

Articol scris de Catalin Bordea

Vine vara…anotimp frumos pe vremea bunicilor când ieşeau seara în parc şi se agăţau cu câte o poezie mică de Eminescu sau Minulescu. Acu nu mai merg poeziile…merg Mertanele şi Jeepurile…cu cât e mai mare maşina cu atâta Minulescu e mai mic şi mai …mort.Dar despre asta o să vorbim altădată. Aş vrea să vă vorbesc despre o specie de animal pe care cu siguranţă l-aţi întâlnit măcar odată în viaţă şi nu îl veţi uită prea curând. Şi nu e vorba de ce face acel specimen ci despre ce NU FACE…nu se spală.

Când am plecat din Botoşani bunica-mea s-a uitat cu ochii ei mici în ochii mei mici şi mi-a spus trei lucruri: “să îmi trimiţi banii înapoi pe biletu de autobuz” ,”să te speli” şi”să nu mai vii prea curând acasă“. Banii nu i-am trimis niciodată, acasă nu am mai fost demult că…de’…am datorii la ea…dar de spălat m-am spălat. Şi nu că sunt eu mare curat dar pe lângă faptul că sunt moldovean dacă mai şi miroseam urât chiar că rămâneam virgin.

Vara la 35 de grade , în autobuz sau tren ai să dai peste cel mai periculos animal de pe planetă…animalul transpirat şi care parcă niciodată nu observă că de la el vin diavoli care ar putea omorâ şi un elefant preistoric.Culmea e că întotdeauna vine exact lângă tine ca şi cum tu eşti singurul care poate aprecia aşa otravă.

Cele mai percutante senzaţii sunt cele care vin dinspre subsoara lui, acele senzaţii care te smulg din universul tău şi te aruncă dimensiunea lui sulfuroasă.

Autobuzul se comprimă, feţele călătorilor se lungesc ireal, totul stă sub semnul unei prăbuşiri iminente. În secunda dinaintea colapsului, cu o ultimă sforţare te întinzi cu mâna tremurândă să deschizi geamul…să vină puţină salvare din aer. Însă acest sconcs divin e crescut în dispreţul pentru oxigen, se uită la tine cu o faţă mestecatoare de gumă şi zice…” BĂ, ÎNCHIDE DRACU GEAMUL, VREI SĂ RĂCESC, FRĂŢIE ???”
Aşa că vorba aia..” Cine are noroc, are….cine n-are..n-are” sau mai bine zis “Cine are părinţi cu bani să le ia maşină …are…cine nu…să meargă dracu cu taxiul şi să nu mai facă fitze că n-are aer…ce să zic…

Articol scris de Catalin Bordea

Având în vedere că Tibi -Dumnezeul Curelor de slăbire- mi-a îngăduit să scriu pe acest blog….. am să o fac. Eu sunt Bordea , din Botoşani, şi de azi o să încep să scriu tot ce îmi trece prin mintea asta obosită de moldovean. O să încep să vă fac cunoştinţă cu un animal sălbatic pe care îl am de dimineaţă până seara foarte târziu în faţă blocului, în bloc, sub balcon, şi în general peste tot în România: Nesimtitul, MANELISTUL sau mai nou…MANELARUL. Nesimtiul este în esenţa lui ridicolă adeptul unei gesticulaţii exuberanţe şi ieşită din comun. Şi nici nu ar putea fi altfel- nesimţirea şi maneauna nu fac casă bună cu discreţia. Eu am învăţat la fizică în clasa a-VI-a că un corp este “tot ceea ce ocupă loc în spaţiu”. Ei bine “corpul” unui manelist-şi nu neapărat din Botoşani- se sustrage acestei definiţii nemeritate. El nu ocupă loc în spaţiu, ci îl colonizează, îl impregnează cu esenţa lui rezistentă la orice tratament care ar convinge şi un recidivist să nu mai violeze babe. El ştie de ce este capabil, el ştie că Salam , zeul grec îl protejează, şi sunt puţine momentele când nu reuşeşte să te facă să îţi blestemi zilele şi să îţi otrăveşti mama că nu te-a născut în Anglia. Eu m-am mutat recent pe lângă Rahova, într-un cartier foarte frumos şi curat …cu multe biblioteci, cu oameni de treabă care surazători te opresc pe stradă să te întrebe doar ce film a luat Oscarul anul ăsta şi cu mulţi , chiar foarte mulţi ascultători de operă. Ca să ajung în centru trebuie să iau RATB-ul…..lăcaşul de cult al tuturor manelistilor şi nesimţiţilor care se duc să se întâlnească cu pitipoanca la Mec. Mai oameni buni în Bucureşti cultura sfidarii a atins perfecţiunea….bate la funduleţ Botoşaniul…..am observat că tânărul din capitală nu poate fi ridicat de pe scaun sub nici o formă posibilă….e un spaţiu pentru care s-a luptat şi nu are de gând să îl dea altui om pentru motivul stupid că are 80 de ani, duce în braţe un copil şi nu are un picior….nuuuu. Dacă o băbuţă tupeistă-care nu stă dracu acasă şi umblă de nebună pe afară- îl roagă frumos: “Mamă lasă-mă să stau jos că nu mai pot…”, o să auzi o voce răguşită care te lasă imun şi la muşcătura de şarpe:”Scuteală mamaie, o să pot să sttau destul în picioare când o să fiu ca tine“. Şi dacă asta nu te-a convins să să te sinucizi cu acid o să îl auzi sigur alt babuin de pe scară care ţipă ca un bivol în urechea unei babute : ”Urca băi foameo mai sus că rămân dracu pe scară şi te sparg la nas……” Doar Sorin Copilul de aur lipsea să se mai audă undeva în fundal …… “Ne place locu din faţă, Cine vede, toţi îngheaţă“