Arhiva pentru ‘ca sa intelegi de ce’
Iluzie optică
Uitaţi-vă la punctul roşu timp de 10 secunde (nu va mişcaţi privirea de pe el), după care mutaţi-vă privirea pe perete şi clipiţi repede (cat puteti de repede) timp de 5-10 secunde.
In timp ce clipiti, veti vedea iluzia optică.
[Thx to Adina]
Am uitat sa spun la multi ani poporului chinez…
… dar sunt convins că șefii de state nu au uitat să o facă. La cât de rapid se dezvoltă China, pe toate planurile… Printre altele are și cea mai numeroasă armată din lume. Și nu numai că sunt cei mai mulți suldati, dar par și cei mai disciplinați și bine instruiți.
Antrenament cu grenadă
Concediat…
“Azi mi-am concediat asistentul.
De ce am făcut-o? ….
Era ziua mea. Împlineam 37 de ani şi, să zicem, nu mă simţeam chiar aşa de bine. … În acea dimineaţă, când m-am trezit, am mers la bucătărie să beau o cafea, aşteptându-mă ca soţul meu să îmi spună: “La mulţi ani, iubito!”… Dar nu mi-a zis nici măcar bună ziua… (ce dobitoc). Mi-am zis: “Na, ăsta-i bărbatul pe care-l merit…” Mă gândeam: “Copiii sigur îşi vor aminti”, dar când au coborât la micul dejun, nici unul nu a zis nimic. Aşa că, am ieşit din casă destul de supărată, dar m-am simţit un pic mai bine când am intrat în birou şi asistentul meu mi-a zis: “Bună ziua, şefa. La mulţi ani!” În sfârşit! Cineva şi-a adus aminte… Am lucrat până pe la ora două, când asistentul meu a intrat la mine în birou spunându-mi: “Ştii, şefa, e o zi superbă, şi cum e ziua ta, am putea merge să mâncăm împreună… doar tu şi eu…” Am acceptat şi am mers într-un loc destul de intim. Ne-am simţit foarte bine, am râs, ne-am amuzat copios şi când să ne-ntoarcem, propuse: “Cum ne-am simţit atât de bine azi, mai bine nu mai mergem la birou. Hai mai bine la mine în apartament.. să bem ceva” “Bine!”, am zis… şi am mers la el acasă. În timp ce serveam un Martini, îmi spuse: “Dacă nu te deranjează, o să merg până în cameră la mine să mă îmbrac mai comod…” “Bine, cum doreşti”, i-am spus. După aproximativ 5 minute, ieşi din cameră cu un tort imens, cu 37 de lumânărele, urmat de soţul, fiii, prietenii mei, şi toţi colegii de la birou, cântându-mi: “Mulţi ani trăiască… mulţi ani trăiască…” Şi acolo eram eu: goală, fără sutien, fara chiloţei, întinsă pe canapeaua din sufragerie, aşteptându-l pe dobitocul asta! Ei… şi l-am concediat. Aşa ceva nu se face!!!…..”
[Thx to Cory]
O poezie veșnic actuală … în România: “Și cu asta ce-am făcut?”
Un pamflet scris de Constantin Tanase in anul 1939
Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cat am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Si cu asta ce-am facut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem noua guvernare.
Si cu asta ce-am facut?
Ca mai bine sa ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar traim in saracie.
Si cu asta ce-am facut?
Ia coruptia amploare,
Cum nicicand nu s-a vazut,
Scoatem totul la vanzare.
Si cu asta ce-am facut?
Pentru-a castiga o paine,
Multi o iau de la-nceput,
Ratacesc prin tari straine.
Si cu asta ce-am facut?
Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decazut,
Cresc intruna taxe-accize.
Si cu asta ce-am facut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Si cu asta ce-am facut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicand nu s-a vazut,
Tara-i plina de vedete,
Si cu asta ce-am facut?
Pleaca-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarasi am votat ca prostii,
Si cu asta ce-am facut?
[Thx Cory]















