Neuronu

Articol scris de NORO

Faptul de a aparţine unui gen, a devenit o convenţie… o nuanţă. Pe zi ce trece dispar trăsături, obiceiuri, care defineau nu demult, de fapt separau, faptul de a fi bărbat sau femeie. Îmi amintesc de exemplu că tata purta mereu batistă… şi mama făcea îngheţată în casa…

Între timp au apărut Cleenex şi Carrefour… existau şi înainte, nu despre asta e vorba, le folosim ca scuză spre a nu mai face lucrurile vechi. Din Romană până-n Universitate nu faci o plimbare, sari în metrou o staţie… ajungi mai repede, e mai comod. Oare?

Ne-am angrenat aşa puternic în mecanismul societăţii, că în final, în solitudine, ajungem să ne întrebăm ce am devenit şi încotro ne grăbim. Speciaţie. Terminologia e vastă: Femeie puternică, de succes, de carieră, de trei ori, de afaceria… s.a.m.d

Cine este ? Şi cum se manifestă ? Cum poate fi mulţumită… Iată întrebări pentru al căror răspuns bărbaţii au ajuns să facă lucruri stranii: depilat, pensat, solar, plâns, gătit, spălat vase, spălat orice, schimbat pampers, făcut gogoşi, manichiură french şi pus murături. Toate acestea pentru că Femeia sp. nu are timp. Se află într-o luptă continuă cu duşmanul invizibil care o forţează să adoarmă la 4:00 am, ca apoi alarma să o trezească la 5:00 a.m pentru o nouă rundă. Bătălia începe frenetic în bucătărie unde apasă butonul filtrului de cafea (singura activitate de bună gospodină), continuă cu deschisul/închisul frigiderului de unde înşfăcă iaurtul obligatoriu biologic, cu cereale şi căpşuni, şi omega 3, şi 4, şi beta caroten cu 0,000% grăsimi, fără colesterol dar cu calciu. Ultima linguriţă e servită în baie, pentru că se grabeşte… ce se întâmplă de fapt acolo e încă un mister, pentru că are baia ei, cu ordinea şi lucrurile ei. Din când în când se aud zgomote care acoperă o scară infinită de stări.

06:07 a.m.În faţa şifonierului, se lasă cu lacrimi şi vărsare de sangea€¦ Ce va purta în următoarea oră, e cu siguranţă o dilema majoraa€¦ Spun o oră, pentru că atât durează drumul până la lucru, unde se va schimbă în uniforma. Pompier, Trupe speciale, Pilot,Instructor de lupte libere, Neurochirurg, Şef de şantier, Şofer R.A.T.B /Vatman,Batman sau Komando (pentru fetiţa mea).

Şi se grabeşte… trebuie să ajungă la timp la birou să demonstreze tuturor bărbaţilor din echipă că (more…)

Articol scris de NORO

Iată câteva declaraţii definitorii ale personajelor mediatizate. Cine sunt, vă daţi seama singuri?

1.”Sunt formator de opinie.Pragmatică,kinestezica şi tautologic -€“ silogismica, sinoptică şi epistemologica. Design, Kitsch… şi mai ştiu o grămadă de cuvinte inteligente.”

2.”Sunt homosexual divorţat de o femeie,urmează să mă recăsătoresc. Tot cu o femeie. Sunt gay”

3.”Sunt o curvă care a scris o carte. Mai şi cânt a€“ asta ca să nu mă confundaţi.”

4.” Sunt un model pentru toate tinerele care învaţă de la mine cum să asorteze corect o geantă de 5.000 euro, la o rochie de 12.ooo euro.”

5.”Iau 2000 de euro pe concert. Sau 3000… nu mai ştiu”

6.”Buzele mele sunt naturale. Nu ştiu de ce mă întreabă toată lumea...”

7.”O să nasc în direct. Că mă iubeşte Dumnezeu… ma iubeşte. Da. Da.”

8.”Am slăbit 80 de kg, mai am de slăbit vreo 70, dar sincer nu ştiu dacă e nevoie… sunt superba”

9.”Este fals zvonul că am fost, sunt, şi voi fi prostiuată”

10.”Sărăciilor din porumb… poate nu le ghiciţi pe toate!!! ”
€œ
Aşadar… Succesuri!

Articol scris de NORO

Cititul este pentru baie, la fel cum mâncatul este pentru pat. E de neconceput să te uiţi la Tv din bucătărie, sau să flămânzeşti în direct şi în reluare… activităţile se îmbină armonios. În momentele de linişte supremă, de aşteptare regească din baie, nimic nu poate completă atmosferă într-un mod fericit decât cititul de… orice. După ce ai învăţat pe de rost toate paginile dintr-o revistă datată August 2005, şi ai memorat grila de programe valabilă în Mai 2007 din ghidul Tv, treci la lectura suplimentară. Spicuim din cuprins: Cutia de detergent, Sticla de detartrant… cutia de beţişoare pentru urechi, care, dacă eşti incult şi nu citeşti de obicei, sunt făcute din bumbac 100%. În cazurile extreme se ajunge la citirea seriei înscrise pe neon, sau calorifer.
Introducerea fiind făcută, putem acum să însoţim o cititoare mioapă la supermarket:
-Doamnă, ce rugăminte am… citiţi-mi şi mie şamponul ăsta că nu am ochelarii la mine.
-Păi scrie pe englezeşte doamnă, nu mă pricep, deci îl luaţi sau nu ?
-Nu… citiţi ingredientele, că e la fel în toate limbile.
-Bine doamnă. Acua, sodium lauret sulfat, decil-glucozid.
-E împreunat decilu?
-Poftim?
-Decil glucozidu ăsta e împreunat sau cu liniuţă.
-E cu liniuţă.
-Ah, ce bine, că am mai avut eu un şampon cu decilu împreunat şi nu mi-a priit… asa… ziceti.
-Peg 60, policuaternum două sute…
-94. Ştiu.
-Poftim?
-Policuaternu e 294.
-Nu doamnă, e 295.
-Ia uite… a băgat mai mult… o fi mai (more…)

Articol scris de NORO

Eu nu merg

-Deci pe câte televizoare mergeţi ? Pe 3 ? Pe 4?
-Deci o să merg pe 2 televizoare.
-Aham, haideţi că-mi aduce colega mea stampiluţa, şi vă fac bonuleţul repejor.
-Da.
-Îmi daţi bănuţii? Colega vreau şi eu cafeluţaaa… vezi că merg pe cafea cu lapteee!!!
Nu merg pe televizoare, nici pe culori. Aleg să rătăcesc, aşa, printre strazi… prin grădini, pe blocuri… e destul de greu dar îmi iese…

Ieri striga un copil pe stradă “Mama, mamă, uite-l pe Mosu…!!!” Trecea prin faţă ProTv… l-a prostit Măruţă, eu rătăceam printre străzi în zonă aia… da chiar… Ai făcut brad? Pe ce ai mers anul ăsta? Roşu cu argintiu… sau economişeşti şi mergi pe decoraţiunile de anul trecut? Şi cadou? Tot lenjerie? Tot mai speri că dacă mergi pe dantelă cu ciocolată mergi la sigur?… Calci în străchini!

Clar! Şi de “Rev”… ”Rev-ul” tot cu pretenarii? Ai mers pe chill şi anul acesta deşi te tenta Viena… Adevarul e că dacă mergi pe doua Fanta cu Spumos, mergi din plin… Sa nu mai uiţi şi anu’ ăsta să spargi sticla în stradă… Cică se merge pe scandal şi dezmăţ.

Moş Crăciun nu există! Dacă ar există ai fi găsi sub brad o carte. Şi cumva ai înţelege că un Pill nu-ţi aduce nimic.Îţi ia în schimb totul.
E târziu să aşteptăm minuni?!

Articol scris de NORO

Astăzi sunt relaxat. În sfârşit pot să vă spun că sunt Oana, colega mea de bancă. Cel mai înalt, cel mai frumos, cel mai deştept. După ce ieri, am fost toate fetele pe care le-am sărutat vreodată, sincer simţeam nevoia să uit de atatea… unghii roz, unghii false, unghii rupte. Mâine vă voi spune care e localizarea exactă a insulelor Feroe, după ce am să bat copiii cu capul de la arătător sau cu capul în tablă. Sunt proful de Geografie. Abia aştept ! A fost oribil să mă plimb prin Bucureşti cu o carte în mână când am fost băiatul cu o carte în mana… autobuzele veneau aşa de greu, tocmai pentru că au fost create să fie aşteptate. Să fie aşteptate. Să fie aşteptate.

Un om fără identitate sau cu atât de multe posibilităţi şi pentru că mi-am pierdut/uitat/săltat portofelul pe un bar. După degustări de vin şi nişte becks-uri /era vin cu bere deci plăcere/, singura idee pe care o aveam în minte era “€œSe putea întâmplă oricui! Da! Dar mi s-a întâmplat miee!!!” , idee dată de unul din băieţii de la trupa ShowTime… si uite aşa de dimineaţă m-am trezit buimac, într-un pat străin dar cald, cu sentimentul că sunt incomplet… lipseau acte, permise, abonamente, contacte… si destui ochi de draci vorba fiicelor de omizi.

În loc de panică am închis ochii şi mi-am făcut filmul serii… am reuşit să văd pentru ultima data portofelul, oamenii care erau în jur… un dj anonim. Românesc e faptul că nimeni nu a văzut nimic, unii nici măcar nu m-au văzut acolo, alţii nici nu au fost prezenţi în club, şi mă refer aici strict la cei cu care am socializat pe parcursul serii. De fapt, e de înţeles amnezia tuturor probabil erau cu toţii Oana, sau profa care le-a dat curaj, sau toţi bloggerii pe care îi citesc fapt care i-a făcut brusc mai inspiraţi oriunde…

Sunt oameni care mă evită pentru că îmi datorează bani, de parcă o prietenie valorează roni. E mai simplu să elimini un om din viaţa ta, decât să restitui o sumă. Aceasta, şi toate evenimentele din ultima săptămâna mă fac să afirm sus şi tare, în faţă marii adunări naţionale faptul că :

MI-AM PIERDUT IDENTITATEA “LEGALA”. MI-A FOST CONFIRMATĂ IDENTITATEA NAŢIONALĂ.

Articol scris de NORO

Iată-ne ajunşi astăzi la episodul 14 al seriei noastre de interviuri cu personajele contemporane şi metropolitane concomitent vorbind… din cadrul seriei noastre de interviuri. Îl avem astăzi alături de noi pe :
-      Georgian.
-      Da! Deci Georgian te rugăm frumos să te prezinţi şi să ne spui câteva lucruri despre tine.
-      Deci mă numesc Georgian, am 25 de ani sunt din Fălticeni dar stau în Bucureşti.
-      Student?
-      Cu masteru mai mult… si muncesc
-      Wow, mi-ai aruncat la fileu, deci dragi cititori ne aflăm în Băneasa ShoppingCity acest mega MallBucureştean super. Lucrezi aici? Spune-ne cu ce te ocupi?
-      Deci cu masteru mai mult, lucrez aici ca shopping mercendaizar şi fashion consultant, deci store assistant meneger la acest stor.
-      Foarte bine, Georgian, ce faci mai exact?
-      Deci fac 6 ore pe drum dus-întors de la munca… vă daţi seama! Din Păcii de la mine până aici… vă daţi seama…
-      Da! Şi cititorii îşi dau seama!
-      Deci deschid storu şi mă ocup de client service marketing.
-      Sună cool! Ce ne poţi spune despre stilul tinerilor.
-      Deci unii chiar n-are stil deloc.. umbla nepensati, negelati… in tenisi… imbracati aşa fără paiete… necolorati… ca vai de capu lor.
-      Aşa este ! Ce ne recomandezi pentru acest sezon?
-      Deci pantofii pă argintiu gen oglindă, blugii strimti gen roacheri, un trico anchior cu desene cu casete audio (sau casetofoane verzi) … cu lanţuri la gât şi mâini şi cu tăbliţe de gât gen soldat universal… in rest shprei… şi o gecutza aşa foaie de ceapă.
-      Am înţeles ! Poţi saluta părinţii sau colegii de master, în încheierea de final !
-      Deci pe părinţi n-am cum că la noi în Puchineşti, de unde sunt eu nu e curent electric, şi la master acuma ce m-am înscris şi eu deci nu ştiu mai nimic mare lucru aşa.
-      Mulţumim Georgian, dau legătură pe site, colegilor mei. Dacă v-a plăcut sau nu comentaţi !

Articol scris de NORO

-Bună ziua!
-Spuneţi!
-Pai…
-Deci vă dau o crizantemă frumoasă. Am aşa pă roz, pă verde…
-Cum doamnă? Flori verzi?
-Da, deci uite ce frumoase e. Face ape.
-Eu n-am mai văzut flori verzi.
-Deci astea ne vine din Olanda.
-A.
-Deci vine cu tirurilii şi se duce băieţii mei la Bucureşti noaptea. Ca vai de ei. Deci am şi trandafirii ăştia decât că-i mai scumpi.
-Da’ florile astea verzi sunt naturale?
-Deci da domnu haideti… asa e la ei acolo în Olanda, deci unde te uiţi I numa’€™ flori peste tot. Şi are de tot felu.
-Aha.
-Deci vă împachetez firele?
-Cum?
-Haideţi că vă pun două funde frumoase şi vi-l capsez aşa de nu se vede capsilii. Deci vă place aşa fundilii una verde şi una roşie? Sau vă fac cu un portocaliu?.
-??!!
-Deci celofanu tot cu flori? Am şi aşa cu porumbei şi (more…)

Articol scris de NORO

Mişcarea despre care vorbesc există de câţiva ani… nu inventez roată. Văd în magazine rafturi de Bio din ce în ce mai mari, sunt mai multe Plafar în Bucureşti decât Wind Mill-uri în Age of Empire, avem Universităţi şi ambalaje ecologice… Prin birouri şi autobuze ipohondri cu Kharisma Khakra şi Khatharsis prizează prafuri de arnica şi gingseng (cu propolis). Totul, pretutindeni este natural. Apa, sol, aer. Din bogăţia minerală naturală a pământului se naşte o apă naturală oxigenată natural de aerul pur. Ce infect a€“ e doar un sifon, scurs dintr-o condunctă cositorită în Berceni

MEDIA A DEFORMAT UN CONCEPT DE BUN SIMŢ! E în firea lucrurilor şi fondul popular ştie că fiecare trebuie să se întindă cât îi permite pătură. Chiar azi am fost inoportunat de un cărucior car&fur pe picior… a durut… pentru că doamna respectivă (probabil) ştie că de mâine nu se mai fabrică nimic… si a cumpărat tot magazinul azi. ( A propos de “€œfabricat” să nu uit să scriu despre Fabrica). Revin la treburi de bun simţ şi vă semnalez apariţia unui atelier cu vânzare pe Zece Mese 22, vestimentaţie, accesorii, de toate… doar materiale eco, alternativa Xerox-urilor kenvelo din polipropilena… staif.

Şi iată, că să-mi satisfac pornirea de specialist în Ecologie, cu acte în regulă, mâine seară de la 20:00 mă duc în Club Fabrica să adopt un copac. Vin oameni, ne mai discutăm, una alta , dacă vii şi tu şi-ţi cumperi un copac, avem un crâng. De la atât gri şi praf oamenii se comportă bizar.

Cu ochii închişi tanti Letiţia se imaginează într-un câmp de margarete… aşa că în Inseparabili de A.L…

Există Bucurenci. Mai verde decât el nu e nimeni. Gânduri bune!

Articol scris de NORO

“Care e diferenţa dintre oţet şi oţetul balsamic ?”
“Deci oţetul balsamic este tot oţet, decât că balsamic”

Hai să-ncep aşa… cu replicile astea auzite  la o emisiune de gatit… Jeni din casă magic taxi regretă tot… si la Cerb o falsă pipiţa şi un bidon cântă Uhhh! Selecta. Oamenii aplaudă, Alina Sorescu e penibilă (încă). Coroniţa nu e zahărul familiei mele. Nici nu cred că familia mea are un zahăr. Tu te-ai gândit cum ar fi să ai un ponei adevărat? Ia un Sugus. Eu nu.
Mă opresc – e dubios ce scriu, şi nu am fumat. Nu e trip, e zapping… părul tău se rupe tot mai uşor? … gata.. am zis că mă opresc.(eu am scalpul echilibrat şi tu?)

Asa… mă declar pierdut. Şi nul. După o săptămână de eterna şi fascinanta Românie, nu mai înţeleg mare lucru. Sunt verde, se vede, nu mă pierd uşor. Nu mă pierde.
Aventura a început ameţitor. Cu shot-uri. Nu cu alcool ci cu insulină. Pe Haeroportu lu Hitrou dulcegării, fantezii… diabet, de la patisserie. Cocalarese cu covrigi împletiţi în urechi, burtoşi cu merdenele shtocuite, argintariţe cu buşeuri la vedere, şi copiii de ursari cu cocoseii goi. Pe băţ.
Louis Vuitton de fantezie pe mâini flexate de dudui de stradă sau  trotuar a€“ bulevard să fie ca să dăm şi noi sictir la stiuardezea… cu dichis.
Am lăsat Bucureşti cu dor… l-am regăsit cu dor! În prima zi am fost minge de ping pong pentru 2 secretare . Pe fiul uneia îl cheamă Doru… partida s-a jucat cu câştigătorul la masă. Eu nu am rezolvat nimic a€“  ele s-au distrat. Ameţit de dat cu capul în fileu… pe seara m-a atacat un cal. Îl cheamă Taifun şi ştie asta… pe timpul nopţii, beat o pisică zisă Peggy mi-a ros un picior. De dimineaţă m-am bucurat.
Am descoperit o stradă .”€™Aerul devine silfidic“.Nişte trepte de marmură se înşirau spre o biserică, pentru că eram pe stradă Silfidelor. Citisem despre stradă asta… Seara alte strazi… alte cluburi. De exemplu fostul Downstairs care acum este la fostul Clocks… despre noul Clocks nu ştim mare lucru – probabil este la noul Downstairs (fost Clocks).
Eu nu-mi pun întrebări. Despre alte peripetii… net prin pădure, iubire şi zarvat, în zilele care urmează.

Ola ola e Macho Man!

Articol scris de NORO

Oameni mănâncă la trotuar.
Oameni mănâncă pe trotuar.
Oameni mănâncă de pe trotuar.