Neuronu

Fiecare dintre noi, bănuiesc, că are MĂCAR o întâmplare din copilărie în care a fost drăcuşor. Boacăne, năzbâtii, nandanale, gafe sau cum vrei să le zici. Sunt poveştirile picante de la întrunirile cu familionu’ + neamurile de la ţară, în general.  La mine povestea care se repetă obsesiv de câte ori se adunau neamurile era aia în care am dat foc la magazia de lemne şi la coteţ. Povestea e simplă.

Aveam 4 ani, vara, la ţară. Murise “naşicu’” (nu era naşul meu de botez, dar aşa îi ziceam. Probabil pt că îmi dădea în fiecare dimineaţă câte ceva bun. Asta însemnând o bomboană sau o felie de paine înmuiată în apă şi zahăr).  Noi eram gard în gard cu naşicu’, iar acum, evident că toată lumea era acolo. Priveghi, pomană, alea alea.  Întâmplarea a făcut că am găsit un chibrit, aşa că m-am retras frumuşel în spatele casei şi cocoţat pe cei doi baloţi de paie care erau rezemaţi de magazia de lemne… am început să aprind câte un băţ. Încercam să-l ţin cât mai mult fără să mă frigă. Urmărea nu e greu de ghicit. M-am fript, am scăpat băţul în paie, acestea au lut foc, a luat foc şi magazia care era plină cu lemne… şi coteţul la porci… şi la păsări… ce să mai, se vedea focul de la kilometrii depărtare.  Panicat total, dupace am realizat ce-am făcut,  m-am ascuns. Eu mai aveam un văr mai mare decât mine cu 3 ani care era dracu gol. Capul tuturor răutăţilor de pe pământ. Îţi imaginezi că s-a organizat toată lumea de la inmormanatare să stingă ditamai focul şi imediat după ce s-a mai domolit mi l-au luat la omor pe văr’miu.  Ăla săracu se jura că n-a făcut nimic, dar cine să-l creadă că aşa zicea mereu. Eu prost, când am auzit cum îl bătea pe copil degeaba am ieşit şi am recunoscut că eu am dat foc… din greşeală. Îţi imaginzi şi tu că furia era cu mult mai mare acum. Nu vrei să ştii ce bătaie mi-am luat atunci. Şi în ziua de azi daca mă duc la ţară mi se pune invariabil aceeaşi întrebare: “Ai venit să repari magazia de lemne?”

Tu ce năzbâtie memorabilă ai făcut în copilărie?

Dacă te ajută ai mai jos câteva exemple:

Te-ai gândit vreodată cum e viaţa de spermatozoid?

În principiu, e scurtă. Din ce-mi aduc aminte (că eu îmi aduc aminte), exista acolo în coi, un felinar din ăla roşu care de câte ori intri în erecţie declanşează alarma. Se aprinde ăla, porneşte o sirenă, ce să mai, alarmă în toată regula. Ăsta-i momentul în care cele câteva milioane de spermatozoizi care sunt înghesuiţi, “acolo unde-l doare pe voinic mai tare“,  se aliniază la start. Care mai de care îşi face încălzirea, stretching, genolexiuni, fiecare dintre ei are un singur gând în cap: „Tre’ să reuşesc, vreau să ajung acolo, să mă nasc, să fiu om, vreau să fiu mare!”.

Ştii şi tu că din milioane de spermatozoizi e nevoie de unul singur ca să se dezvolte fătul. Mergând pe ideea asta, fiecare dintre noi a fost la un moment dat cel mai rapid spermatozoid dintr-un coi. Practic suntem între campioni aici.

Revenind la ce se întâmplă acolo jos… se aliniază toţi la start. Startul e ăsta:

-„Ahhh” – ăsta-i „pe locuri”…
- „Ahhh, ahhh” – „fiţi gata”….
- „Ahhh, îmi dau drumu!” [spus cu vocea gâtuită] -ăsta e startul

La „start” se înghesuie toţi în fugă spre tunel, îşi pun piedică, şicane, fiecare vrea să ajungă primul acolo. Doar că sunt mai multe situaţii.

Situaţia 1

Spermatozoizii aleargă disperaţi spre lumina de la capătul tunelului dar de acolo sunt respinşi înapoi. Odată, de două ori până când liderul decide: „N-avem nici o şansă. E durex!”

Situaţia 2

Spermatoziezi aleargă disperaţi, sunt aproape de izbăvire, la capătul tunelului , se aruncă şiii… fleoşc! – Faianţă!

Situaţia 3

La fel, înghesuială mare, agitaţie de nedescris, în buza tunelului… salt, (more…)

Eram cu mândra prin centru şi în dreptul magazinului Cocor am proastă inspiraţie să gândesc cu voce tare.

- O fi ceva de capul lui că pe din afară arată super?
- Păi hai să intrăm şi noi dacă tot suntem aici.

Iniţial nu mi se părea o idee atât de proastă. 15 min mai târziu, pe scara rulantă dintre etajul 3 şi 4:

Eu – Ca de obicei, 3 etaje cu haine pt voi şi la etajul 4 bărbaţi şi covoare.
Ea - Asta pentru că noi avem obiceiul să le călcăm în picioare pe amândouă!

Genială şi sinceră ca de obicei!

Începe să mă îngrijoreze că am ajuns să gândesc ca Dan Diaconescu ( ştii cum se zice: intri în mintea subiectului şi afli care e urmatoarea mişcare). Aşa am ajuns eu să prevăd cazul de la OTV cu două zile înainte.

Weekend-ul ăsta am fost invitat la “Noaptea Albă a Iasiului” şi pt că a plouat, am stat toată ziua în hotel. Aşa că am cam “frecat buha” cum zice bănăţeanu’. Adică am lenevit. Mna, din tot plictisul ăla m-am ales totuşi cu câteva poze drăguţe, pt că am pus-o şi de o “şedinţă foto”

“Păi ori respectăm legea gravitaţie, ori n-o mai respectăm!”

“Ninja, stai potol!”

Băi, nu prea cotrobăi eu pe bloguri,dar ieri am intrat pe care-i faza şi mă bucur că am făcut-o pt că de acolo îmi zâmbea cu ce-i 4 dinţişori ai lui, îngeraşul lui Bobo. Drept pt care mi-am început ziua cu un maaare zâmbet pe faţă pt că mi-am adus aminte de astă vară când am fost împreună la mare şi m-a cucerit ăsta micu’ iremediabil. Cel mai cuminte şi vesel copil din câţi am văzut în viaţa mea. 3 zile n-am ştiu că avem un pui de om printre noi, pt că ai lui se comportă cu el ca cu un om mare . Hai să zicem că-i dau mai des să mănânce, dar în rest… bine, şi că-şi face nevoile mai des, dar în rest… ok, şi că n-a stat să bea cu noi până dimineaţă, daaar în rest e un om mare, ce să mai. Nu ştie să plângă, râde tot timpul, cântă sau ascultă cu mare atenţie când îi pune tac-su Pavaroti la maxim.

Bobonete, să-ţi trăiască şi să vă bucuraţi de el. Jur că-mi îmi doresc un copilaş fix ca al tău.

Aşaaa şi pt că mi-a plăcut starea pe care am avut-o ieri, m-am gândit să postez câţiva copilaşi drăgălaşi care să-ţi aducă şi ţie zâmbet bucurie în suflet!

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7. (more…)

Încerc să dau de tipul ăsta.  Ai idee ce şi cum?

Din commenturile de pe youtube, se pare că este din Galaţi, deşi după accent… n-aş prea zice. Oricum, dacă îl recunoşti pe om şi ai ceva detalii despre el ( oraş, nume, poreclă, id de mess, orice) lasă-mi un comment aici sau pune direct pe email tibi_stand_up@yahoo.com. Încerc să dau de el pt încă un interviu.

Aaa, vineri şi sâmbătă sunt la Peninsula. Cel mai probabil mai filmez ceva pt România Beată, dacă ai vreo idee de ce aş putea să-i întreb… mi-ar prinde foarte bine. Lasă şi tu un comment cu ce ai vrea să-i întrebi, te rog!

Luni seară am fost invitatul emisiunii Un Show de Seara. Emisiunea se difuzează zilnic de la ora 18:30 pe Realitatea Fm şi este realizată de Aurelian Sandulescu

www.aslive.ro

Mă uit la tv, au început reclamele şi realizez că îmi trăiesc viaţa într-o nepăsare totală. Habar n-am cât timp pierd zilnic la toaletă, mă doare-n cur cu cine face baking nus’ ce jucător de tenis, nu ştiu ce-i aia coenzimă Q10, nu mă interesează ce face familia Tecu, n-am văzut în viaţa mea un cerb care să cânte ca Bănică şi mă uit ciudat la Botezatu cum încearcă să păstreze aparenţele. Noi ştim că aparenţele înşală, deci aparenţele e curve.

Ooook, a venit timpul să mai iau o pauză mică. În perioada 15 – 22 August îmi bronzez gheruţele astea cu care tastez, pe litoralul românesc. Deci, sunt în vacanţă, deci n-am chef de blog, deci.. mă-nţelegi!

Ne vedem peste o săptămână cu noutăţi!

Până atunci te las cu o melodie de “joc şi voie bună“.  Deci!

Everyday Normal Guy