Neuronu

[primit pe mail]

Balada unui cocalarului:

De port trening la pantofi,
Când mă duc la aprozar
Să iau roșii și cartofi:
Ați ghicit: sunt cocalar

Dacă am din club la mare,
Poze eu la “avatar”
Noaptea cu-ochelari de soare:
Ați ghicit: sunt cocalar

Dac-am “gigolo” pe bluze
Scris mare și de tipar,
Și mă dau cu gloss pe buze:
Ați ghicit: sunt cocalar

Dacă am pe mână stângă
Tatuat stângaci un zar
Și-una dintre unghii lungă:
Ați ghicit: sunt cocalar

De vorbesc în gură mare
Pe metrou la celular
C-am o vilă de vânzare:
Ați ghicit: sunt cocalar

Dacă port tricou lucios
La pantofi de lăutar
D-aia albi cu vârfu-ntors
Ați ghicit: sunt cocalar.

Dacă-mi pun poze pe net,
Stând cu mână-n buzunar
Și c-un teanc de bani pe piept
Ați ghicit: sunt cocalar

Dacă-mi plac glumele mele
Și rostesc des “găozar”,
Fac campanii cu manele
Sunt Traian, nu cocalar!

1.

2.

3.

4.

5. (more…)

Probabil că poți șoca orice străin, doar dacă-i traduci înjurăturile noastre.

Ce puii mei? – What my chickens?
Du-te-n pisicii mă-tii! – Go into your mother cats!
Ce pușca mea? – What my gun?
Pana mea – My feather
Ce basca mea? – What my hat?
E cu capu’ – He is with his head
Du-te-n sânge – Go into blood
Nu mă freca la icre – Don’t rub my fish eggs
Plimbă ursul – Go walk the bear
Mă doare-n paișpe – It hurts in my fourteen

De sezon…

Un pamflet scris de Constantin Tanase in anul 1939

Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cat am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Si cu asta ce-am facut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem noua guvernare.
Si cu asta ce-am facut?

Ca mai bine sa ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar traim in saracie.
Si cu asta ce-am facut?

Ia coruptia amploare,
Cum nicicand nu s-a vazut,
Scoatem totul la vanzare.
Si cu asta ce-am facut?

Pentru-a castiga o paine,
Multi o iau de la-nceput,
Ratacesc prin tari straine.
Si cu asta ce-am facut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decazut,
Cresc intruna taxe-accize.
Si cu asta ce-am facut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Si cu asta ce-am facut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicand nu s-a vazut,
Tara-i plina de vedete,
Si cu asta ce-am facut?

Pleaca-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarasi am votat ca prostii,
Si cu asta ce-am facut?

[Thx Cory]

Am încercat să văd și ce scriu susținătorii proiectului “Roșia Montană” și ce spun cei care sunt împotriva lui. Nu pot să spun că am înțeles exact cum stă treaba. Nu sunt atât de naiv încât să cred că un proiect de asemenea anvergură nu are dedesupturile lui.

Încerc doar să-mi pun niște întrebări simple:

1. Cât aur și argint există la Roșia Montană și cât valorează asta în €/$?
2. Cât câstigă România din toată afacerea?
3. Cine sunt cei de la Gold Corporation?
4. Dacă nu este periculos și ATÂT de profitabil, de ce nu exploatăm noi, Statul Român, direct?!?
5. Cu ce ne afectează exloatarea minieră de la Roșia Montană?
6. De ce nu vedem mai multe dezbateri, pe tv si in presă, despre asta?
7. Îți dai seama ce spăgi și comisioane se dau la combinația asta?

Din cate am inteles eu pana acum raspunsurile ar fi cam asa:

1. Cât aur și argint există la Roșia Montană și cât valorează asta în €/$?
Se estimează că de la Rosia Montană s-ar putea extrage 330 de tone de aur si peste 1.600 de tone de argint și că valoarea lor pe piață ar depăși 17 miliarde de dolari. Având în vedere că estimările au fost făcute tot de Gold Corporation, am motive să cred că este vorba de muuult mai mult.
Ei spun că ar urma să extragă în jur de 15 tone de aur anual. Comparativ, la momentul actual, primii trei producători europeni de aur sunt Finlanda, Suedia şi Spania, care produc împreună anual circa 15 tone de aur. Aşadar, în condiţiile demarării proiectului Roşia Montană, România ar egala producţia cumulată a primilor trei producători europeni, devenind principalul producător de aur de pe continent.

2. Cu ce se alege România din toată afacerea?
România deţine 20% din acţiuni, prin intermediul Minvest Deva, ceea ce înseamnă că, teoretic, circa 1,4 miliarde de dolari din valoarea aurului ar reveni ţării noastre. Plus 4% (in jur de 20 tone de aur in rezerva BNR, care in prezent detine 103 tone de aur). României îi mai revin și 600 de milioane de dolari din taxe.  Deci un total de 2 miliarde de dolari și 20 tone de aur!

3. Cine sunt cei de la Gold Corporation?
Compania canadiană Gabriel Resources a fost înființată în 1995 de românul Vasile Frank Timiș care (more…)

Am tot postat penthouse, vile sau chiar palate de “afară”. De data asta am zis să postez ceva românesc. Nu știu dacă și tu ai avut curiozitatea asta, dar eu eu unu’, m-am gândit la cum arată “Palatul Becali” în interior.

Palatul a fost construit în 1920 de avocatului Iancu Manu după căsătoria cu Zeta Cantacuzino și este copia muzeului RODIN din Paris. Dacă pentru familia Manu a fost un cămin, pentru industriașul Max Auschnit, care a cumpărat-o în 1932, a fost, se pare, doar o casă de petreceri cu femei frumoase. După naționalizarea din 1948, palatul a fost reședința primului ministru Petru GROZA, casă de oaspeți și, mai târziu sediul ambasadei Argentinei. Fostul palat Auschnit de pe Aleea Alexandru, număul 1, actuala proprietate a lui Gigi Becali, are o suprafată locuibilă de 2.000 mp și o grădină de 3.000 mp. Suprafața totala a domeniului este de 5.200 mp. Gigi Becali a plătit pentru achiziționarea clădirii și a terenului 7.000.000 euro. După ce a achiziționat clădirea de la moștenitorii industriașului Max Auschnit, Becali a renovat-o cu ajutorul studenților de la Arte Plastice îndrumați de arhitectul Camil Roguski. L-au mai costat 1,5 milioane de euro renovarea și restaurarea palatului. Cele peste 20 de camere au fost împodobite după modă anilor ´30, cu pereți poleiți în aur de 24 de cărate, draperii cu ciucuri, covoare persane, candelabre, tablouri cu teme biblice și icoane de dimensiuni impresionante.

Palatul Becali”, așa cum îi place proprietarului să-l numească, îndeplinește diverse roluri, de la biroul personal al latifundiarulul, la sediul central al PNG sau sală destinată conferințelor de presă despre Steaua. Patronul celui mai iubit club de fotbal din România, locuiește cu familia, în vila sa din Pipera.

[Thx to Cory]

E criză, dom’ne! Viața de studentă-i grea. Și nu numai. La tăți ni-i greu, vorba aia. Nea’ Georgică Topârceanu, MARE poet și șugubăț din fire, lasă lumii spre citire, despre cum plătea chitanța, zvelta, domnișoara, Tanța!

CHITANŢA

de George Topârceanu

Tanţa, domnişoara Tanţa
E-o duduie foarte şic,
Zveltă, cu ochi mari şi negri,
Cap superb, nasucul mic,

Picioruşe lungi şi durde.
Când se plimbă ea prin Tei
Toţi birjarii o admiră:
- Mă, halal de mama ei!

Ce profesie-are Tanţa ?
Uite, n-aş putea să spun,
Nici nu mă interesează
Chiar dacă eu presupun!

Da, cum Tanţa-i delicioasă
Şi-are maniere fine,
Nici nu vreau să ştiu ce face,
Nici cu ce si nici cu cine!

Ca vecini, se mai intâmplă
Ca să-i cer un ac sau aţă,
Sau imi cere ea o carte
Pana mâine dimineată.

O vecinatate dragă
Ne-a prins zilele-n cătuşe
Că ades intru la Tanţa
Fără sa mai bat la uşe.

Tot aşa-ntr-o seară intru
-Era iarnă grea şi ger-,
Şi-o găsesc in pielea goală
Stând lângă calorifer !

Năucit de frumuseţea-i
Dau să mă retrag un pic,
Insă Tanţa-mi spune mie:
“Intră, intra dragă, nu-i nimic !”

Am intrat şi beat de farmec
O-ntrebai plin de mister:
“Pentru ce stai goală, scumpo
Langă – acel calorifer?”

“Fiincă-a fost proprietarul,
-Mi-a răspuns şăgalnic Tanţa
“Uite, mi-am plătit chiria,
Iar acum, usuc CHITANŢA !”

1.

2.

3.

4.

5. (more…)

[primit pe mail]

“De criză, de dor și de fițe mi-a venit ideea să tai porc de Crăciun, cum se făcea pe timpuri la mine la țară. Bine, ai mei nu îl tăiau de Crăciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavînd răbdare și nici prea multe prin cămară să-l putem păsui pînă la Ignat.

După ce mi-am ascuțit cuțitele pe gresia de la baie și am procurat doi baloți de paie, decorativi, uitați de un vecin în fața casei încă de la Halloween, m-am pus să caut porc. Prima dată am dat anunț pe internet că doresc să achiziționez, pentru sacrificare, animal de talie medie, pînă în 150 de kilograme, dar nu mi-a răspuns nimeni, în afară de un sonat care mi-a zis că-i plac ideile mele și, dacă vreau, putem să sacrificăm împreună, mai mulți! Eu cred că toți nebunii au fugit din lume și s-au ascuns pe internet! Dar divaghez!

Cînd mi-am întrebat colegii la serviciu dacă știu pe undeva un porc viu, au devenit foarte curioși că ce vreau să fac cu el, că e mare de pet, că face mizerie multă. Cînd le-am spus că vreau să-l tai, au făcut ochii cît cepele și m-au luat la rost că de ce. Ca să-l mănînc, de-aia, le-am răspuns, moment în care și ultimele rămășițe de simpatie, toleranță și înțelegere pe care le aveau pentru mine au dispărut. Cum să omori un animal și să-l manînci, așa, ca un barbar? Eh, cînd am văzut eu că ăștia sunt gata să sune la PETA, am început să le descriu în amănunt operațiunile specifice, insistînd pe secționarea carotidei și colectarea sîngelui într-un lighean, de preferință cu smalțul sărit, ca la mama acasă, în vederea preparării sîngeretelui și mai ales a borîndăului. N-am știut eu cum se zice în engleză la borîndău, la fel cum nu știu nici în românește, dar le-am explicat că e un fel de mămăligă din făină de porumb cu sînge în loc de apă. Cred că vreo trei, mai simțitori așa, au dispărut spre baie, iar restul, că acum deja se strînsese tot compartimentul în jurul meu, să mă asculte, mă priveau cînd cu milă, cînd cu dezgust. Apoi, zic, pîrlim șoriciul cu paie, sau la butelie, dacă stăm la bloc, și tăiem urechile animalului, pe care le consumăm pe loc, cu puțină sare.

Mai trimisei vreo doi la baie, dar i-am dat înainte, fiind conștient că (more…)