… se ţine de glume. Iar în ziua când s-au cunoscut “porumbeii” de mai jos, era rupt de beat şi cu un chef de caterincă maxim. Altfel nu-mi explic cu de au reuşit să se cupleze un indian, mic schilod, vai mama lui cu ditamai matahala de nemţoaică. Probabil că şi-au pus şi ei problema că provin din culturi diferite şi e posibil să nu meargă, dar uite că au reuşit să treacă peste asta.
Ce-mi place mie, e că au pozat sexy… nu aşa oricum!
În mod firesc iarna nu te scalzi în lac. Că e frig… că poţi să răceşti… că în mod normal faci asta vara, când e cald afară. Aşa e natural. Nu şi dacă eşti un rus, muci de beat cu spirit de aventură.
… probabil că depinde şi de lac. Dar dacă e vorba de Lake Antogo din Mali, acolo unde, odată pe an, băştinaşilor li se permite să “pescuiască”… atât durează. 15 min!
“Omul din Atlantic“ a fost serialul care, alături de “Sclava Isaura” şi “Dalas” a rupt audienţele TVR-ului din perioada comunistă. Se difuza prin anii ’80 (da, atât de bătrân sunt) şi era cu “Boby din Dalas” care putea să “respire sub apă“. Ştiu că mintea mea de copil gândea atunci ceva de genu”"wow, cât de tare ar fi să poţi să-ţi ţi respiraţia atât de mult sub apă“.
Aproape 30 ani mai târziu, cei de la BBC îl descoperă în Indonezia pe “Bajau fisherman” care pescuieşte la o adâncime de 20 m sub apă, reuşind să-şi ţină respiraţia câte 2, 30 minute.
Postul de televiziune Fox (USA) a lansat un nou game-show în care concurenţii (un cuplu) au 1 milion de $$$, cash, sumă din care pariază pe răspunsul considerat de ei a fi corect. La final, rămân cu banii câştigaţi.
Uite ce s-a întâmplat în chiar prima ediţie a concursului.
Faza cu adevărat naşpa abia acum urmează. În urma emisiunii mai mulţi telespectatori s-au sesizat şi au atras atenţia că răspunsul concurenţilor a fost corect, de fapt. Cazul a ajuns în presă şi a făcut multă vâlvă în state. Drept urmare, Fox tv a fost nevoit să-şi ceară scuze public şi să-i recheme pe cei doi concurenţi care vor continua jocul de la suma respectivă.
Kevin Richardson are 34 de ani şi o rezervaţie în Africa de Sud, lângă Johannesburg. În rezervaţie creşte de 11 ani mai mulţi lei. Acum are 38 de lei şi toţi îl iubesc şi-l acceptă ca pe unul de-al lor.
Totul a început de la o întâmplare care era să-i fie fatală.
Era student când, în timp ce se plimba prin savană, a fost atacat şi doborât de un leu. Animalul l-a muşcat de vreo două-trei ori, dar nu foarte hotărât, ci ca şi când s-ar fi jucat. Apoi l-a lăsat în pace şi s-a aşezat tacticos lângă el, de parcă l-ar fi păzit.
„A fost prima oară în viaţa mea când am crezut că voi muri. La început n-am înţeles de ce leul nu m-a ucis. În locurile unde m-au atins colţii săi am făcut nişte vânătăi, dar pielea nu mi-a fost perforată. Era evident că n-a vrut să mă ucidă”, a povestit Kevin zece ani mai târziu. Stând lângă leu, cu inima strânsă, se gândea cu regret că, dacă ar fi fost o pisică, poate că uriaşul animal l-ar fi confundat cu unul dintre puii săi. Aşa însă, îl păstra probabil „proaspăt”, ca să-l ucidă a doua zi, pentru că deocamdată nu-i era foame.
Mare i-a fost mirarea câteva zeci de minute mai târziu, când două leoaice au adus o gazelă până lângă leul care-l păzea plictisit. Acesta s-a sculat brusc şi a început să mănânce. Când masculul s-a săturat au început să mănânce şi leoaicele, iar leul s-a apropiat de el şi l-a împins cu botul spre gazelă. „Atunci mi-a trecut prin cap că mă consideră un membru al familiei. Nu ştiam ce să fac. Am mers încet, în patru labe, până lângă leoaice, dar n-am îndrăznit să mă ating de gazelă. Nu ştiu cât a trecut până când s-au dus toţi trei şi s-au culcat la umbră. Am rămas singur cu rămăşiţele gazelei şi cu greu am îndrăznit să mă îndepărtez.”
De atunci a început să studieze comportamentul felinelor şi a devenit atât de priceput încât acum poate să dreseze un leu chiar dacă acesta nu mai este chiar tânăr, dar cele mai bune performanţe le obţine cu puii care nu au mai mult de un an. Cu aceştia dezvoltă o relaţie de „frăţie”, care, spune el, dăinuie toată viaţa. Dar nu numai leii sunt prietenii săi. Kevin reuşeşte să le inspire încredere şi altor animale, precum leoparzii, gheparzii sau hienele. Fiarele îl acceptă atât de evident, încât unele îi dau voie chiar să le ţină puii în braţe şi să se îndepărteze cu ei, ceea ce niciun animal sălbatic nu face în mod obişnuit.
Povestea lui nu avea cum să nu îmi amintească de o postare de prin august 2008, poveste tot cu lei şi cel puţin la fel de impresionantă!
