Eu, Iisus
Vineri seară mă credeam Iisus. Pe bune!
Am încercat să transformat banii în vin… am reuşit. Doar că nu era “sânge din sângele meu…” era Sânge de Taur… d ‘ăla ieftin şi dulce. Din 50 lei mi-au ieşit 4 sticle de vin. Mă gândeam să nu le beau singur că nu ştiu cât de rezistent era Iisus la băutură şi n-aveam chef să vorbesc atât de de aproape cu closetul. Aşa că mi-am invitat prietenii să le venim de hac. La cină cum ar veni. Bine, fără tămbălau mare, cu manele şi lăutari. Mai în taină aşa. Doar noi 12 şi un pictor. … care zicea că întârzie. Aşa i-am şi ademenit, cu Sânge de Taur. Mi-era că dacă-i iau cu “sânge din sângele meu…” se scârbesc şi nu mai vine nici draq… de ieşeam singur în tablou. Oricum, pictoru’ n-a mai venit.
După 4 sticle, ne-am încălzit şi-am tot exersato pe aia cu “transform bani în vin“. Când am văzut eu că am puteri din astea, mi-am zis să trecem la nivelul 2. Încercam să merg pe apă ca Mântuitoru’ şi Johannes. N-am reuşit. La mine în cadă se vedea masa de sub apă. Că n-am masă din aia din plexiglass transparent. Măsuţa mea e din lemn de nuc, dată cu baiţic. Ştii cum se vedea sub apă? Original! Plus că se cam învârtea şi baia cu noi. Mă clătinăm eu pe pamantt, d-apoi pe apă!
Când ne simţeam şi noi mai bine, mă buzzuie una pe mess. Habar n-aveam cine-i dom’şoara, doar că id-ul ei de mess era ceva cu “magdalena“. Ptiu, drace! Dacă nici ăsta nu-i semn di(n)vin, atunci nuş’ ce-ar mai putea fi. N-am răspuns. Singurul lucru de-mi venea în minte era să-i scriu “Magdaleno, fugi că vor să dea unii cu pietre-n tine” Aşa mi-am dat seama că de fapt nu-s Iisus. Că dacă eram adevăratul fiu al adevăratului Domn, răspundeam la buzz şi o salvam pe fată. Aşaaa… mi-am băgat pula! M-am dus şi m-am culcat.
Oare Mântuitorul avea şi el mahmureală dimineaţa după chefurile alea în taină ce le făcea el cu pâine şi vin? Că pe mine mă cam durea capu’ a doua zi! Să fi fost de la pâine?
Primit pe mail (24)
O femeie şi un bărbat în compartimentul de tren. El încearcă să intre în vorbă cu ea şi o întreabă: “Cum vă numiţi dumneavoastră?”
Ea: “Carmen“.
El: “Oh, este un nume foarte frumos.”
Ea: “De fapt mă cheamă Paraschiva, dar numele ăsta nu-mi place. Maşinile şi bărbaţii sunt lucrurile pe care le iubesc cel mai mult pe lume şi de aceea mi-am ales numele “Car” şi “Men”- “Carmen”, simplu nu?.
El: “Aha“.
Ea: “Şi dvs. cum vă numţi?”
El: “Berepizdă”
[Thx to Ligia]
Pt ei, şcoala e chiar un pericol :)
Cea mai periculoasă cale de a ajunge la şcoală… şi singura.
Pt aceşti copii singura cale de a ieşi din sat spre civilizaţie, inclusiv şcoala, o reprezintă cel mai lung traseu de tiroliană, din lume. Practic tre să te dai pe o sârmă la vale. Traseul este lung de 805 m, aflat la 365 m înălţime şi se merge cu o viteză medie de 48 km/h.
În condiţiile astea nu numai că n-aş avea curaj să-mi las copii să se dea pe drăcovenie, da’ nici la şedinţa cu părinţii nu m-aş risca să merg.












