Neuronu

(continuarea din prima parte)

- Băi, mi-e scârbă să mor eu…
- Ştiu, de aia zic, dacă vrei mă mut… a trebuit să-ţi spun, oricum aflai.
- De unde naiba să aflu Vlad? Dacă a fost un accident preferam să NU ştiu.
- Ştiam că te scârbeşte…
- Şi atunci DE CE PULA MEA MI-AI SPUS?!?

Şi a început să-mi povestească TOT. Jumătate de oră n-am putut să scot nici un cuvânt. Am rămas cu gura căscată. Trăiam de atât timp cu un om în aceaşi casă… mai mult decât atât, eram ca fraţii şi credeam că ştiu totul despre el şi acum…. în jumătate de oră îmi dădeam seama că nu-l ştiam absolut deloc. Vlad ducea o viaţă dublă. Toate pizdele alea, de-mi povestise el despre ele, erau bărbaţi în realitate.  Diana era de fapt  fiul unuia dintre cei mai bogaţi oameni din România. Vlad se temea să aflu asta despre el pt că mă considera un ciudat care urăşte homosexualii şi mi-a povestit o fază de care, evident, că eu uitasem. Într-o seară ne uitam amândoi la tv şi la un moment dat era o scenă cu doi bărbaţi care se sărutau pătimaş. Reacţia mea a fost “beah, schimbă draq programul că-mi vine să vomit când îi văd pe ăştia!” Adevărul e că atunci eram mult mai “sălbatic” când venea vorba de subiectul ăsta. Pt Vlad a fost clar că ăsta era cel mai rău lucru pe care puteam să-l aflu despre el.

Mi-a explicat şi de ce mi-a zis tocmai acum şi de ce credea că o să aflu oricum. El se distra în singurul club de gay de la noi, din perioada aia, iar în weekendul ăla se întâlnise, din întâmplare, cu un amic comun în acel club. Vlad era convins că ăla crede acum şi despre mine că sunt gay şi că noi doi formăm deja un cuplu. În mintea lui, urma să aflu de la ăla. Eu eram şocat să aud că şi cutărescu era gay. Dar, mă roog…

La final Vlad m-a intrebat daca trebuie sa se mute. Intre timp imi revenisem din soc… ma gandeam ca omul asta a fost foarte ok si ca ne-am inteles perfect in toata perioada asta cat am locuit impreuna. Acum, sigur ca se cam schimba situatia, dar nu gaseam nici un motiv serios pt care sa-l rog sa se mute. El imi explicase ca nu s-a uitat niciodata in modul ăla la mine, ca si pt el eram ca un frate. Simţeam că spune adevărul.

- Dacă nu apucam să te cunosc, sigur n-aş fi acceptat să locuim împreună, dar aşa… am realizat că şi “voi” sunteţi oameni şi că eram eu exagerat. Nu cred că e o problemă să locuim împreună în continuare.
- Şi eu zic la fel… nu o să se schimbe nimic.

Greşit! S-au schimbat multe. În primul rând evident ca am acceptat să vină cu “Diana” pe la noi. Acum dacă a venit cu ea/el… s-a mai întâmplat să mai cheme un grup de prieteni. Filme, jocuri, şpriţuri, voie bună… oamenii erau foarte ok. Cu excepţia a 2-3 care erau “mai delicaţi“, n-ai fi zis că seara merg împreună la culcare. Eu, bineînţeles că…

(continuarea în ultima parte)

Articole asemănătoare:

• Despre gay (partea I)

M-am întors din vacanţă (unde n-am avut net) şi am rămas uşo…

• Despre gay (III)

(continuarea din partea a II-a) ….întrebam de lesbiene …

• Ce zice Florin despre Gay Fest…

Am decis ca ceea ce a răspuns un anume Florin ( pe care nu-l…

• SRI-ul îi comandă ejacularea precoce şi îi micşorează penisul!

Un caz disperat a apelat la mine pe toate căile, în încercar…

• Blonda focoasă şi covorul fermecat (II)

[Contiunuarea din prima parte] … nici măcar la revistă nu …