Cum ne aşternem aşa dormim!
Articol scris de Dr. Andrei din Timişoara
Ştiu că e veche şi că o poate spune oricine, dar dacă ajungi să simţi asta realizezi cât e de adevărat. Facem atâtea lucruri în viaţă simtindu-ne total îndreptăţiţi, dar uneori la scurt timp realizăm că am greşit undeva sau chiar am rănit, deranjat, jignit şi asta fiindcă ne pripim în inerţia gândului sau a instinctului.
Primeam la un articol de mai demult un răspuns nu tocmai la obiect dar, care mi-a atras atenţia. Este vorba de redemptie! Greşim, realizăm apoi şi ne pare rău, ne scuzăm şi încercăm să îndreptăm lucrurile. Este ceva rău în asta? Personal nu cred, nu poţi să dai timpul înapoi, dar poţi să încerci să repari şi credeţi-mă doar faptul că încerci (fie şi fără reuşită) înseamnă ceva, înseamnă bunăvoinţă şi este de apreciat.
Problemă se pune în felul următor! Când avem deja un bagaj considerabil de greşeli din trecut şi în prezent cât şi viitor îndreptăm lucrurile şi încercam să devenim mai buni, mai amabili poate, mai sufletişti, gândim mai mult înainte de a acţiona, ne aşteptăm ca imaginea noatră să se îndrepte, să fim văzuţi într-o lumină mai albă, să primim mai multe zâmbete. Nu e chiar aşa, lumea trece greu peste decepţii, părerile se schimbă greu odată ce au fost formate. Deşi uneori sunt păreri fără fond, concluzii trase în urmă unui singur fapt, pripite, ochiul însetat de critică ne cataloghează fără a mai ţine cont de împrejurări şi de starea de spirit în care te afli.
Partea cea mai nasoală e că odată ce ai început aşa zisa redemptie să dea dracu’ să mai greşeşti odată că te trimit ăştia de unde ai plecat şi o iei de la zero. Albul imaculat se obţine greu şi se murdăreşte repede, iar detergentul e de proastă calitate… speli şi speli şi speri şi speri că până la urmă iese pata aia pe care singur ţi-ai tras-o şi la urmă când a ieşit calci din neatenţie în baltă şi noroi şi o iei de la zero!
Ce e de făcut în cazul ăsta? Sincer trebuie să încercam, să îndreptăm chiar şi atunci când mai avem doar o fărâmă de speranţa, pentru că doar aşa devenim mai buni.
Viaţa nu e doar un curriculum vitae, e sentiment, e bucurie, trăiri şi emoţii, oftat şi rasete… e un cuier asfixiat de haine, unele frumoase şi vesele, altele mai mohorâte şi roase de timp. Numai noi putem face curat în cuierul nostru.
Articole asemănătoare:
- Vârsta şi pata pe creier
- Ce vor ele… oare?
- Şuviţa blondă faţă cu reacţiunea…
- Aşa o văd doar eu…
- Mi-am luat colanţi, fată!
Articol scris de Dr. Andrei din Timişoara Sunt sigur că toţi…
Articol scris de Dr. Andrei din Timişoara Odată cu atingerea…
Articol scris de Dr. Andrei din Timişoara Altă seară în oraş…
Articol scris de Dr. Andrei din Timişoara Iubim şi suntem iu…
Articol scris de Dr. Andrei din Timişoara Primăvară. Vreme f…
November 27th, 2008 la 3:54 pm
doctore?!
wtf!
November 27th, 2008 la 4:39 pm
@ Sica Shocking,ha??? Am avut si eu o zi mai proasta, dar uite promit ca maine redevin eu! Ha, ce zici? Oricum nice comment!
November 28th, 2008 la 9:35 am
Doctore ? lasa buei omule lama jos…… Ce ai patit ? hai ca-ti dam noi chef de viata daca nu mai ai.
November 28th, 2008 la 2:41 pm
da doctore, stiu. mai sunt si momente d-astea prin viata…
November 28th, 2008 la 7:22 pm
pentru mica ta confesiune nu primesti aripioare de inger….doar penele. E si asta ceva! Daca nu iti iese cu redemptia, macar iti ramane ceva …de-o perina!
si pentru ca nu am chef (doar) de glume: nu e usor sa faci intotdeauna bine…si sa repari greselile consider ca e cel mai greu, mai ales pentru ca nu pot fi pe deplin “retusate” …dar poti incerca, si asta conteaza, asa cum ai spus si tu. Conteaza in primul rand pentru tine, apoi e bine sa conteze si pentru celalalt. Din cate am citit cele scrise de tine, “celalalt” e mai degraba o domnisoara.
November 28th, 2008 la 7:33 pm
sa fie domnisoara
sa nu fie vreo…doamna
:)
doctore, daca nu treci peste cu zambetul pe buze, nu are rost…
in plus: ma trezesc , imi dau d00 palme -> exista, deschid geamul -> lume.
restul e …cancan!
November 29th, 2008 la 1:02 pm
Multumesc Ilka, nu e o domnisoara, a fost o domnisoara, a ramas concluzia.
@Sica Maestre, toate suturile in fund mi le-am luat zambind in viata asta…mai lacrimam de durere la cate un spit plasat central
November 29th, 2008 la 1:05 pm
@Alex Misto tare chestia asta. Promit ca am sa ies, sa ma arunc in bratele primei care m-o dori sa o rog sa ma salveze
…”Auzi tinerico scapa-ma de lama asta te rog!” hehe…
December 3rd, 2008 la 1:17 pm
Ce-ar fi sa le gandim inainte ca sa nu mai trebuiasca atatea scuze? Cu varsta vine si responsabilitatea pt actiunile si consecintele actiunilor noastre. Un simplu “Imi pare rau” rezolva prea putin atunci cand ai anumite asteptari de la cineva! Si daca de fiecare data cand iti ceri scuze esti iertat, data viitoare vei face exact aceeasi greseala pentru ca nu ti-ai invatat lectia… Eu zic sa ne corectam comportamentul si sa gandim de 2 ori inainte decat sa tot asteptam sa fim iertati si sa tot cautam scuze!
January 25th, 2009 la 8:06 pm
ai cazut in butoiul cu melancolie si de atunci n-ai mai scris nimic?Imi plac foarte mult articolele tale domn’ doctor .
January 29th, 2009 la 4:02 pm
@Stefania Surprins placut de comment-ul mult after post dar foarte binevenit. Nu am mai scris ca am avut multe multe de rezolvat in viata profesionala pentru ca in curand ma voi muta in Londra, dar promit sa revin cu frecventa. Saru’mana
January 30th, 2009 la 12:09 pm
Poate ca tot ce e bun intr-un anumit domeniu pleaca dincolo,mai ales din Tm
.ma bucur pentru tine…cred.