Neuronu

Articol scris de Dr. Andrei din Timişoara

Altă seară în oraş, de data asta cu băieţii. Un fel de mică reuniune a găştii, prezente fiind elementele definitorii : doctoru’, Doru şi Radu. Cum până acum nu i-am prezentat cei doi, sunt foştii mei colegi de liceu şi bancă, cu care împart bune şi rele de când mă ştiu. Unul e înalt, frumuşel şi foarte sigur de sine şi altul e deştept foc, neînţeles şi uşor boem.
Stăm la masă, râdem gălăgios, facem remarci răutăcioase la sânzienele ce se perindă în câmpul vizual şi sorbim din pahare curajul bărbatului ieşit în oraş. La un moment dat, epuizând toate tâmpeniile pe care le făcusem în săptămâna ce trecuse, ne prinde privirea o domniţă suplă, aranjată, năzbâtioasă şi frumuşică foc. Vă daţi seama că în secunda doi am început comentariile:
- Mamă! Frate, ce bună e asta! E spectacol! (Radu)
- Da…ar putea să se mai aranjeze puţin, dar acum…merge…că doar n-o iei acasă! (râde gălăgios Doru)

-Băi, voi sunteţi nebuni?! Aveţi ceva de adăugat la fata asta?! Mă rog, nu am vorbit cu ea, dar din partea mea poate să aibă şi bradilalie şi palatoschizis de mică…nu mi-ar păsa! (doctoru’)
Bălind în continuare în timp ce creatura mirobolantă încânta alte priviri avide, ne lăsăm purtaţi de vaporii de alcool, mai încercam hilar să “dăm o dumă” fără succes, apoi ne resemnăm la masă gândind în liniştea creierelor aburite că poate ar trebui să coborâm puţin standardele.
Mintea mea bolnavă plângea după o fustiţă scurtă şi un rânjit femeiesc, parcă îndemnându-mă : ” Hai te rooog! Măcar una mai retrasă! Hai că poţi, te ştiu doar…te-ai gătit atât ca să ieşi în oraş!“…apoi ţipând, răcnind în materia cenuşie: “Unaaaaa! Unaaaa! Doar unaaa!“.
Îmi iau inima-n dinţi şi mă ridic de la masă să încerc o fărâmă de atitudine, potrivesc o mutră sigură ca un ceas elveţian, umerii drepţi, aranjez balenele cămăşii cu un aer de lord englez, şlefuiesc tenesii de spatele pantalonilor şi zâmbesc şmechereşte în neant. Evident am stârnit râsul prietenilor mei, deja în abandon.
Cum ştim că atitudinea face totul, norocul îmi surâde! Creatura de mai devreme păşeşte cu tupeu jegos înspre mine şi îmi întinde mâna, soptindu-mi că vrea să o însoţesc până afară să vorbim.
Privirile lui Radu şi Doru???!!! Nepreţuite!!! Ochii ieşiţi din orbite, mandibula căzută fără control, salivă abundentă, cuvinte nearticulate…
În prima fază am crezut ca mă scoate afară că cine ştie ce rău am făcut şi că mă voi trezi cu un pumn bine plasat…Mare îmi fu mirarea când aflu că fătuca vroia să vadă dacă o plac! ( Cum naiba să nu o plac?!…gândeam eu).
Seara continuă spectaculos, primind remarci de genul ” Bă doctore, e mai bine decât dacă ai fi câştigat la loto!“. Mă bucur deplin de dotările excepţionale ale tinerei, apoi plecăm spre casă.
Câteva zile mai târziu, deja mă vedeam cu relaţie serioasă, promisiuni, planuri de sărbători, haine spălate şi călcate, mâncare gătită zilnic, cafeluţa la pat…dar…şi întotdeauna este un “dar“.
CEEA CE VĂ RELATEZ ÎN CONTINUARE NU E GENERAL VALABIL! Sărăcuţa fătucă, şi vreau să fiu finuţ aici, era de o redutabilă netezitate fraţilor! Şi să vă ofer câteva crâmpeie :
- Iubitule, dacă pui maşina ta pe cruise-control ia şi curba singură?
- Pui, în baia asta sunt două sticlute şi pe una scrie şampon! Oare chiar e şampon în ea? ( …la o pensiune în România)
- Ce tare e telescaunul ăsta! Poţi să şi urci şi să şi cobori cu el! Foarte tare! ( Straja )
- Dar dacă iau pastila de a doua zi…ăăă…înseamnă că nu mai am treabă tot anul, nu? ( acasă…pe nepregătite)
- Cât de tare e oglinda asta! Când mă apropi de ea mă măreşte şi când mă depărtez mă micşorează! Nu am mai văzut aşa ceva! ( într-un magazin…)
Pac, pac! M-ai înţeles?!

Articole asemănătoare:

• Mi-am luat colanţi, fată!

Articol scris de Dr. Andrei din Timişoara Primăvară. Vreme f…

• Ce vor ele… oare?

Articol scris de Dr. Andrei din Timişoara Odată cu atingerea…

• Criza de unghie!

Articol scris de Dr. Andrei din Timişoara Ştim cu toţii că î…

• Cum ne aşternem aşa dormim!

Articol scris de Dr. Andrei din Timişoara Ştiu că e veche şi…

• Vârsta şi pata pe creier

Articol scris de Dr. Andrei din Timişoara Sunt sigur că toţi…